Fie ca s-au născut în Italia, fie că au găsit inspirație pentru creațiile lor în frumusețile tărâmurilor Peninsulei Apeninice, doi mari compozitori ne vor purta într-o călătorie muzicală fascinantă, vineri, 28 martie, de la ora 19:00, la Sala Capitol. Atunci, sub conducerea dirijorului Keuntae Park, vom asculta Uvertura „Cenușăreasa” și Concertul pentru fagot și orchestră în fa major, WoO 23 de G. Rossini, ce o va avea ca solistă pe apreciata Sophie Dervaux, iar în încheiere audiem Simfonia „Roma” de G. Bizet.

Uvertura „Cenușăreasa” („La Cenerentola”) de Gioachino Rossini este o lucrare orchestrală celebră, bazată pe basmul cu același nume. A fost compusă în 1817, fiind o creație dinamică, ce reflectă atmosfera specifică basmului, cu elemente romantice, dar și comice ori dramatice – o explozie melodică ce caracterizează stilul lui Rossini. 

Continuăm tot cu o lucrare compusă de Rossini – Concertul pentru fagot și orchestră în fa major, WoO 23. Compus în 1811, Concertul a fost scris, în principal, pentru a demonstra expresivitatea instrumentului, timbrul său cald, dar și pentru a satisface nevoile interpretative ale timpului, prin contribuția la dezvoltarea repertoriului pentru acest instrument.

În încheierea programului, ascultăm Simfonia „Roma” de G. Bizet. Istoria acestei lucrări a început odată cu câștigarea „Prix de Rome” în 1857, o bursă de studiu oferită tinerilor artiști din Franța. Astfel, Bizet și-a petrecut următorii doi ani studiind gratuit la Academia Franceză din Roma. Deși, apoi urma să studieze timp de un an în Germania, a rămas în Italia până în iulie 1860. Acolo, a vizitat locuri în care nu ajunsese în călătoriile sale anterioare dintre 1858 – 1859. La Rimini, a planificat mai întâi o simfonie în patru mișcări dedicate câte unui oraș italian – Roma (mișcarea de deschidere), Veneția (Andante), Florența (Scherzo) și Napoli (partea finală).

Până în 1861 el scrisese Scherzo, considerată cea mai bună mișcare a lucrării. A fost interpretată în mod privat în noiembrie 1861 și fost prezentată publicului la 11 ianuarie 1863, sub conducerea lui Jules Pasdeloup, la Cirque Napoléon, unde a fost prezent și compozitorul Camille Saint-Saëns. Compoziția a fost slab interpretată și a provocat o reacție ostilă din partea publicului. Cu toate acestea, a avut o altă reprezentație pe 18 ianuarie la Société Nationale des Beaux-Arts, iar de data aceasta a fost mult mai bine primită.

Bizet a scris prima versiune completă a Simfoniei în 1866. A revizuit-o în 1868, dar fiind încă nemulțumit, și acestei versiuni i-a adus modificări. Până în 1871 pare să fi renunțat să mai schimbe ceva la lucrare, concentrându-se pe alte proiecte. Simfonia completă în cea mai recentă versiune cunoscută a avut premiera după moartea sa, în 1875. Lucrarea a fost publicată în 1880 sub numele de „Roma ”și, probabil, încorporează unele dintre modificările sale făcute în 1871.

„Roma” este o lucrare în cadrul căreia fluctuațiile între mișcări sunt foarte dese. Cuprinde treceri de la strălucire și dinamică, la pedanterie academică și pasaje lente, adesea considerate „greoaie și plictisitoare”. Cu toate acestea, Gustav Mahler s-a gândit suficient de mult la „Roma” pentru a conduce premiera de la Viena în 1898–99 și pentru a o expune publicului american în 1910.

Biletele se găsesc pe site-ul Filarmonicii Banatul Timișoara, la casierie și pe myticket.ro: https://shorturl.at/oOf8W